Home » Sanatatea » Copiii de astazi sunt adultii de maine!

Nu am mai scris de multa vreme on-line desi as fi putut scrie multe despre peripetiile din ultimele luni in care am intrat in procesul de transformare in educator/ invatator waldorf.

O SCHIMBARE MAJORA IN VIATA MEA, care necesita multa energie si efort, dar care imi umple in fiecare zi sufletul de bucurie. Provocarile au fost si sunt pe masura insa placerea de a fi alaturi de copii sunt combustibilul care ma ajuta sa imi mentin pasiunea si dorinta de a invata, disponibilitatea de a merge la cursuri de specializare la fiecare final de saptamana, puterea de ma trezi la cinci dimineata pentru a ma pregati pentru o noua zi de scoala.

Dupa primele saptamani de scoala, tot ce imi doream era ca sa vina copiii cu bucurie la scoala, sa invete prin joc, sa isi continue procesul firesc de evolutie. Ma bucur de fiecare data, cand parintii imi povestesc lucruri de genul ” copilul meu s-a trezit de cateva ori in aceasta noapte sa ma intreba daca s-a facut ora sa mearga la scoala, abia astepta sa vina!”, “mami de ce in weekend nu  mergem la scoala, eu vreau sa merg!”.

De mai bine de patru ani alaturi de un grup de parinti cu multa initiativa am dezvoltat la Scoala 86 din Bucuresti, proiectul Noua Scoala Waldorf, unde functioneaza trei clase waldorf. Asa am ales sa renunt la cariera de fundraiser si sa ma trasform in invatatoare waldorf!

Acest proces intens de schimbare profesionala, a fost motivat de dorinta de a oferi o educatie de calitate propriilor mei copii si nu numai. Cautam o alternativa in sistemul de stat, o scoala care sa educe copii pe plan intelectual, emotional si sufletesc.

Stiu ca si in sistemul traditional se gasesc oameni care isi fac meseria cu pasiune, doar ca e din ce in ce mai greu sa ii gasesti.

Nu neg ca a fost si este un proces de acomodare reciproca cu multe suisuri si coborasuri in care sunt intr-un permanent proces de invatare si autoeducare.

Acest nou inceput din viata mea, m-a ajutat sa constientizez cat de infometata de iubire si atentie este aceasta generatie de copii si cat de important este ca noi dascalii sa contribuim la educatia lor, dincolo de continuturile ce tin de programa. Noi, TREBUIE sa le oferim ceva mult mai important, AFECTIUNEA SI SUPORTUL NOSTRU.

Dupa prima mini vacanta, am astept cu incantare revederea cu copiii mei la clasa. In primele 30 de minute am luat pulsul clasei. In aer se simtea o apasare, nedefinita de ceva anume, ca o apatie ce punea stapanire pe toti…

Stiu, tuturor ne este greu sa incepem ziua de luni, avem nevoie cu totii de o acomodare dupa o mini vacanta, dar copiii nu sunt adulti!

Inspiratia de moment, a fost sa intrerup ora si le prezint copiilor, noul prieten al clasei  “clopotelul de zambete,  pupici si imbratisari”. Le-am explicat ca de fiecare data cand se simt un pic tristi, suparati, apasati sau pur si simplu simt nevoia de o imbratisare, un zambet cald sa sune din clopotel in timpul pauzelor si eu sau unul din  colegii care se afla in apropiere, cu permisiunea lor vom putea sa le oferim ceea ce au nevoie.

Ce s-a intamplat in urmatoarele minute a fost pur si simplu uluitor. In afara de doua exceptii (copiii mei analitici care intai observa cu atentie ce se intampla si abia apoi actioneaza) micutii au venit si au sunat din clopotel cerand ceea ce  doreau. Intamplator sau nu, copiii care in mod normal la ore ma solicita cel mai mult prin atentia suplimentara pe care o cer au simtit nevoie sa revina la runda de imbratisari de doua – trei ori.

Un alt moment AHA,  a fost cand un copil a exprimat clar ” eu vreau doar o imbratisare!” . L-am felicitat pentru curajul a de exprima ceea ce isi doreste cu adevarat, fara sa urmeze un tipar standard, constient de propriile nevoi emotionale . In scurt timp si copii mei analitici au venit la runda de imbratisari, usurati de faptul ca nu se punea nici o presiune pe ei, si era absolut in regula pentru toata lumea daca vor sa apeleze sau nu la acest moment de conectare.

De cate ori in relatiile noastre ca adulti nu suntem imbufnati pe partenerul de viata, ca nu ni se mai ofera tandretea, afectiunea de care avem atata nevoie, hrana noastra emotionala cea de toate zilele si apoi ne “razbunam” cu o tacere dureroasa, ne inchidem sufletele si inimile in fata celuilalt. Oare nu am invatat asta din copilarie? Oare cati dintre noi stim ca adulti sa ne exprimam clar si coerent nevoile emotionale pentru a dezvolta relatii sanatoase?

Din pacate in jurul meu se destrama din ce in ce mai multe cupluri. Cred cu tarie cu multe din aceste situatii ar fi putut fi rezolvate daca partenerii isi comunicau cu adevarat nevoile emotionale si nu se mai “flamanzeau” atat de mult. La un moment dat cand nu primesti ce ai nevoie, e normal sa cauti in alta parte, dar oare cati au cerut in asa fel incat partenerul lor chiar sa ii poata auzi si intelege cu adevarat…..

Cum s-a schimbat ora mea cu copiii dupa sesiunea de imbratisari? Simplu, in ochii lor a revenit scanteia de lumina, atentia lor a fost la un cu totul alt nivel, povestea despre cifra unu a fost introdusa usor, pentru ca eram deja conectata cu ei la nivel emotional, sufletesc si intelectual.

Pentru astfel de momente am ales sa ma transform in educator waldorf, pentru astfel de momente am ales sa fac tot ce pot pentru a influenta in bine educatia copiilor cu care am ocazia sa interactionez, care vor deveni adultii puternici de maine.

Recomandarea mea, atat in calitate de parinte cat si in calitate de educator/invatator este sa ii ajutati pe copii sa isi exprime clar nevoile emotionale.

Copiii nu au nevoie doar de haine, mancare, un pat confortabil, o scoala cu cei mai buni dascali. Copiii au nevoie de parinti, bunici, adulti care sa le ofere si hrana emotionala de care au atata nevoie. Copiii vor sa fie cu adevarat vazuti, apreciati, intelesi, respectati, ghidati cu afectiune si blandete, ajutati sa inteleaga ce inseamna cu adevarat libertatea si care sunt pericolele la care se supun cand totul e permis,  granitele si limitarile sunt inexistente.

“Libertarea mea se termina acolo unde incepe libertatea altuia.”- o idee complexa si provocatoare, dar care face diferenta intre copii care vor deveni adultii de maine cu un real bun simt, capabili sa lupte pentru propriile drepturi, constienti de aliantele  si parteneriatele pe care le pot incheia pentru a-si indeplini obiectivele strategice, congruenti cu propriile principii si valori si adultii manipulativi, ghidati de principiul “conteaza doar ceea ce vreau eu si cum sa imi fie mie bine”.

Copiii de astazi sunt adultii de maine!   A fi parinte implica un proces intens de trasformare si evolutie alaturi de propriul copil. In acest sens va recomand cu drag un seminar gratuit de parenting ” Universul emotional al copilului”, joi 9 noiembrie, ora 18:30 cu Adriana Mitu.

Alaturi de Adriana Mitu in viitorul apropiat voi dezvolta o serie de ateliere pentru copii cu varsta de 5-8 ani. Asa voi contribui la dezvoltarea inteligentei emotionale a celor mici prin jocuri, povesti si multa voie buna.

Calatoria mea abia a inceput!

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • Contact

    Vrei sa programezi o sesiune de coaching sau o calatorie emotionala?

    contact@oanamihailescu.ro

  • Pagini

  • Aboneaza-te la newsletter

    * indicates required